Sunt un om rău pentru că nu-mi plac copiii

kid scream

Nu îmi plac copiii și nu plănuiesc să am vreunul. Nu sunt de părere că menirea femeii e neapărat să aibă un copil. Dimpotrivă, sunt destule femei care pur și simplu nu au înclinația asta.

Am iscat ieri o discuție care s-a lăsat cu unfriend-uri pentru că am spus că urăsc copiii care țipă. Moment în care o mămică șocată de faptul că nu îmi plac copiii dați la maximum, a simțit nevoia să îmi explice de ce copiii nu se controlează și cum e doar modul lor de a se exprima. Sorry, mom, nu îmi plac copiii. Mint. Dacă stau bine să mă gândesc, îmi plac 3-4 copii dintre cei pe care îi cunosc mai bine.

Nu îmi plac copiii și nu sunt singura.

Nu îmi plac copiii care țipă când se joacă, fără motiv plauzibil.

Nu îmi plac copiii răzgâiați care fac circ prin magazine ori la restaurante fiindcă nu primesc ceea ce vor.

Nu îmi plac copiii care sunt nesimțiti şi au gesturi de tipul palme la fund, fluierat după fete, împins şamd. Aici vorbesc de copii de 10-11 ani care au astfel de gesturi cu persoane pe care nu le cunosc și ceva mai în vârstă decât ei. Nici nu știu de câte ori mi s-a întâmplat să alerge băieței pe lângă mine și să mă trezesc cu o palmă la fund. Oh, wait, did I ask for it? Să zic că mi se pare și am simțit-o ca pe o formă de agresiune? Eh, sunt copii, ce știu ei?

Mă refer bineînțeles la copiii de o anumită vârstă, care înțeleg ce le spui. Aşa cum înveți copilul să nu mănânce un căcat de pe jos, că e “caca”, aşa poți începe să îl şi educi cu privire la comunicarea interumană. DAR STAI!  NU cumva să-i dai vreunei mămici un sfat, vreo opinie, ba chiar să faci vreo aluzie cu privire la modul în care trebuie crescut un copil. Dă-te din fața ei, că urmează flăcările iadului. Păi cine eşti tu să îi spui că al ei copil e răsfățat, când tu n-ai schimbat un scutec în viața ta?

Calm your titties, mom. Nu dau niciun sfat aici. Aici doar povestesc despre motivele care mă fac pe mine să nu-mi placă, în general, copiii.

Înțeleg când un bebeluş plânge pentru că îi e foame sau trebuie schimbat. Înțeleg un copil care urlă fiindcă s-a lovit. Dar nu o să înțeleg niciodată răsfățeii şi atitudinea părinților care spun “lasă-l în pace, e copil”, “n-are nimic, e copil”. BA ARE! Copilul e tot om, e un om mai mic. Copilul de azi o sā fie adultul de mâine.

Eu am fost un copil foarte cuminte şi îmi amintesc că şi prietenii şi majoritatea colegilor mei din şcoală erau la fel. Ne jucam frumos în fața blocului, fără să țipăm unii la alții, chiar dacă ne supăram. Recreațiile erau ceva mai haotice pentru că eram mulți, dar și acolo ascultam de profesori. În ceea ce privește modul în care m-au crescut ai mei, știam că nu înseamnă nu şi nu plângeam până nu mai puteam să respir pentru o păpuşă.

Din nou, mă refer la copiii la vârsta la care înțeleg ce le spui. Din nou, fiecare îşi creşte copilul cum vrea, dar nu mă poți condamna pentru că nu îmi plac copiii. Fie ei ai tăi.

Comments

comments

You May Also Like