Ziua când n-o să-mi mai pese

Zebisphoto Zebisphoto

Sunt genul de om căruia de cele mai multe ori îi pasă, chiar dacă nu arată asta. Mă consum pe interior, dar prefer să nu spun nimic. De multe ori îmi pasă și de rahaturi. Ei, medalia asta are și un revers: atunci când în mintea mea se produce o extorsiune a unui degajament și declicul îmi spune Girl, de acum încolo nu îți mai pasă de asta. Like ever.

Prietena mea cea mai bună m-a întrebat de multe ori cum trec repede peste oameni, peste relații încheiate ciudat, peste dezamăgiri. E simplu: sunt atât de dezamăgită că nu îmi mai pasă deloc. Nu e ceva forțat, nici nu știu cum se întâmplă, dar creierul meu face asta. E un sentiment simplu, curat, fără urmă de îndoială. Se rupe orice urmă de sentiment pozitiv, fie el de atașare, de milă, de apreciere, de respect.

M-ai călcat pe coadă? Probabil o să fiu nervoasă o zi- două, dar să nu-ți fie frică de răbufnirile mele. Să-ți fie frică de ziua când n-o să-mi mai pese deloc. O să mă uit la tine zâmbind, o să vorbim despre nimicuri, o să fiu atât de simpatică și atât de rece încât o să știi că de acolo nu e cale de întors. Am făcut asta cu foști, cu oameni pe care îi credeam prieteni, hell, chiar și cu rude.

Asta e o parte a mea pe care unii oameni nu o înțeleg. Cred că aș putea spune că-i secretul pentru o minte liniștită, hah.

 

Comments

comments

Share This Story

Personal

You May Also Like